vineri, 28 septembrie 2012

It's weekend,again...

E weekend...iar şi iar şi iar.Dar trece mult prea repede,nu?De altfel,şi timpul la şcoală trece la fel de repede.Dar weekend-ul e şi mai scurt.De ce nu începe weekend-ul de vineri?Ahh,ce bine ar mai fi...Din cauza timpului,care trece extrem de repede,am o stupidă senzaţie de deja-vu.Am o veste bombă:mi-am luat a 2-a parte din Academia Vampirilor - Iniţierea,şi sunt super bucuroasă!Da,desigur că m-am apucat de citit,dar am reuşit doar 104 de pagini,dar şi mâine e o zi - una mai încărcată,într-adevăr -, şi poimâine.Până acum,îhm,e ok,dar nu dau detalii deoarece le păstrez pentru atunci când o voi termina şi voi face postarea cu recenzia ei.
Oricum,v-am pregătit o melodie,o minunată melodie!


joi, 27 septembrie 2012

Happy birthday, dear Avril


Azi,27 septembrie,Avril împlineşte 28 de anişori!Nu am niciun Cd de-al ei,niciun tricou,niciun parfum,nimic, dar,totuşi,eu mă consider fană,pentru că să fii fan nu înseamnă să ai lucrurile enumerate mai sus,ci să simţi cu adevărat ceea ce cântă.Şi eu simt,simt fiecare vers,fiecare cuvânt,fiecare literă,le simt cum se imprimă în inima mea.Melodiile ei întotdeauna mi-au oferit...un fel de siguranţă.



miercuri, 26 septembrie 2012

I feel...nothing

Nu ştiu...Nu vreau...Nu am chef...Nu pot...Nu înţeleg...M-am plictisit..Poate e din cauza şcolii şi a începutului relativ dur de care m-am lovit,dar ştiu că nu mă simt bine,mă simt ...prea încărcată,parcă capul stă să-mi explodeze,dar nu ştiu de ce.Nu,categoric nu e din cauza "învăţatului",pentru că nu pot spune că m-am omorât cu învăţatul,până acum.Azi...a fost o zi...teribilă.Monotonia şi oboseala au început deja să-mi dea palme zdravene peste faţă.Vacanţa s-a terminat prea repede...pentru mine.Nu mai am timp de nimic care face parte din categoria "Îmi place să...".Timpul îmi limitează orice acţiune care ar putea să mă mai liniştească.Nu mai vreau nimic.Vreau doar să mă relaxez,să...da,să lenevesc!Nu-mi pasă ce impresie las prin această afirmaţie,dar corpul mi-l simt prea greu,sufletul şi mintea prea încărcate.Vreau să simt că plutesc,să simt raze călduţe ale soarelui că-mi mângâie corpul în timp ce stau liniştită,fără nicio grijă ,într-un hamac adânc,între doi palmieri care se clatină încet la adierea vântului.În natură,într-un colţ părăsit de lume,verde,care miroase a plante crude...acolo e locul meu,acolo aş vrea să fie locul meu de suflet.Dar unde l-aş putea găsi?Categoric,ceea ce-mi imaginez nu se găseşte decât pe insule exotice,paradisiace,îndepărtate,foarte îndepărtate de...ţara în care trăiesc.Ah!Nu vreau să mă culc,deoarece somnul e prea scurt.Parcă trec doar câteva minute şi telefonul începe să sune în disperare.Şi e atât de bine în pat,la căldurică,cu capul pe fantastica mea pernă îmbibată cu somn.
Dar stai,nu e numai asta.Nu numai somnul îmi lipseşte,îmi lipseşte pacea sufletească.Oare e pierdută?O aveam acum nu mult timp în urmă,dar a dispărut aşa - deodată - fără să dea vreun semn ,sau să-şi ia măcar la revedere.Oare e vina liceului?Schimbările îmi dăunează chiar atât de mult? 
Ah,copilăria!Oare de ce a plecat şi ea atât de repede?Acele clipe de joacă continuă,de neresponsabilitate,de prosteală şi nepăsare,erau cu adevărat mirifice...Dar şi-au luat zborul...Oare asta mă frământă pe mine acum?Că am crescut pe nepregătite şi vreau înapoi acele momente de neuitat?Nu ştiu ... 


sâmbătă, 22 septembrie 2012

"Merlin" (serial) - Recenzie

Bruneţelul urecheat e Merlin, protagonistul serialului Merlin. Iar cel pe care acesta îl bate pe umăr e Arthur Pendragon, prinţ şi fiu al regelui Uther Pendragon. Cum e serialul? Hm, păi... super-mega-extra-interesant, comic, splendid, extraordinar, adorabil... perfect! Serialul acesta le are pe toate. Acţiune plină de suspans, actori foarte bine aleși, majoritatea chipeşi, părţi comice memorabile.
Care e povestea? Ei bine, Merlin, un tânăr vrăjitor ajunge ucenicul unui fost vrăjitor şi actual doctor Gaius, care - surpriză! - este cel mai priceput şi de seamă doctor din Camelot. Şi prin "priceput" şi "de seamă" mă refer la faptul că el are grijă şi de sănătatea regelui şi a celorlalţi nobili.
Dar Merlin nu ajunge ucenicul lui Gaius şi servitorul fermecătorului Arthur din întâmplare! Aceasta este doar o mică etapă din măreţul lui destin pe care trebuie să-l împlinească alături de însuşi Arthur.
Pe parcursul acestei călătorii incitante vom avea de a face cu multe alte descoperiri grozave, atât despre cei doi cât şi despre celelalte personaje. Vom da piept iubirii lui Arthur, Gwen, servitoarea Morganei.
Dar cine e Morgana? Morgana este pupila regelui Uther, care la început pare un înger inocent, însă în curând această aparenţă va fi distrusă de o alta, mult mai înfricoşătoare şi neaşteptată.

Şi aceasta este frumoasa şi talentata Katie McGrath, care îşi joacă rolul pur şi simplu impecabil. De altfel, în serialul acesta numai astfel de actori găseşti.
Adevărul e că dacă ar fi să-i dau o notă de la 1 la 10, i-aş da 11. Merlin e un serial cu adevărat cuprinzător, un fel de cutiuţă cu surprize, din care, la fiecare episod, iese ceva nou. Numai un singur serial îl întrece îl lista mea de seriale favorite - Supernatural.

vineri, 21 septembrie 2012

I just came to say hello!

Finally...Gata prima - din păcate prima - săptămână de şcoală.Deja mă simt extrem de obosită,iar testele iniţiale încă nu s-au terminat,nici pe departe.Toată agitaţia asta de început de an şcolar mă ameţeşte complet.Şi aceste promisiuni ale profesorilor că în ei putem găsi un prieten,că le putem cere ajutorul oricând avem nevoie îmi dau doar nişte dureri îngrozitoare de cap.Minciuni,minciuni,minciuni!Urăsc minciunile!

Dar gata,să lăsăm smiorcăitul deoparte.Aştept cu multă nerăbdare ziua de 25 septembrie ca să-mi iau "Iniţierea" de Richelle Mead,partea a doua de la "Academia Vampirilor".Îmi e dor să citesc şi altceva decât cărţile de geografie,matematica şi restul.Mi-am pus în gând să citesc toate cele 6 părţi,oricât mi-ar lua!Ei bine,seara asta nu va cuprinde altceva decât seriale,sau filme!După o zi incredibil de răcoroasă şi ploioasă,un serial sau un film merge numai bine!Şi în plus,chiar imi este dor să mă uit la "Chuck"!Deocamdată nu ştiu sigur la ce mă voi uita,m-aş uita la serial,dar parcă mi-e dor de un film horror,mă gândeam să mă uit la..."The Eye",subiectul mi s-a părut mereu interesant!Dar aici nu depinde numai de mine,trebuie să iau în considerare şi preferinţele surorii mele.Dar sunt sigură că va accepta.Ahmm,debea aştept să simt fiorii alunecând pe şira spinării şi suspansul făcându-se din ce în ce mai comod.


marți, 18 septembrie 2012

Ca la început de şcoală...

A doua zi de şcoală,a doua zi de liceu.La fel cum bănuiam,liceul nu e cine ştie ce.O schimbare,pentru mine (presupun şi pentru alţii) radicală.Colegi noi,foarte mulţi pe deasupra,şi total diferiţi în comparaţie cu cei de odinioară.Profesori noi,ciudaţi?Nu pot spune că sunt severi,nici indulgenţi,ci...ciudaţi.Clasă nouă,incredibil de mică pentru cei 29 de boboci care vor spaţiu,mai ales eu şi picioarele mele lungi.În rest,aceleaşi emoţii,ei bine,un pic mai mari,aceeaşi plictiseală la orele deloc interesante,şi - aproximativ - aceeaşi gălăgie îngrozitoare,de altfel specifică oricărei şcoli şi oricărui liceu.
Îi auzeam pe mulţi boboci - pe timpul vacanţei - cum se rugau la Dumnezeu să înceapă mai repede şcoala ,însă eu...eu aş fi dat orice ca vacanţa să ţină cât mai mult.Chiar nu-mi doream deloc să mă trezesc din nou devreme,nici să mă culc târziu.Huh...Doar atât am de spus...

duminică, 16 septembrie 2012

"Academia Vampirilor" ("Academia Vampirilor", #1) de Richelle Mead - Recenzie

Gata,am terminat-o!Şi da,mi-a plăcut,şi încă la nebunie!Mă bucur că nu am ratat ocazia de a o cumpăra,aşa cum am păţit cu altele.Fie că le place părinţilor mei,fie ca nu,următoarele 5 volume sunt obligatoriu de cumpărat.Nu aş rezista faptului să încep o serie - care pare destul de promiţătoare şi interesantă - şi să nu o termin!Cartea asta mi-a demonstrat cât de mult îmi place misterul,intriga şi acţiunea continuă!Sincer,fără lucrurile astea,cartea ar fi relativ pierdută.
După titlu vă daţi seamna subiectul cărţii:vampiri.Însă această carte are ceva nou,diferit,de fapt vampirii au ceva nou.M-a încântat în totalitate ierarhizarea vampirilor.

Rosemarie Hathaway (cea care narează),este un dhampir,un viitor gardian - care şi-a început treaba mai devreme - şi cea mai bună prietenă a Vasilisei Dragomir,o prinţesă moroi.Ei bine,pentru că Vasilisei nu îi place să i se spună aşa şi-a americanizat numele în Lissa.
Care e faza cu dhampirii gardieni şi cu moroii?Păi,moroii sunt vampiri în toată firea,nu sunt corcituri,ca să spun aşa.Dhampirii sunt combinaţia dintre moroi şi oameni.Şi mai sunt şi strigoii,aflaţi într-un permanent război cu moroii,pentru că strigoii se hrănesc cu ei,sângele de moroi le oferă puteri neînchipuite,nemurirea chiar!Pentru ca moroii să nu devină pe cale de dispariţie,fiecare,când absolvă Academia Sf. Vladimir,primeşte minim câte un gardian,care este dhampir.Numărul de gardieni dhampiri diferă în funcţie de rangul moroiului.Dacă face parte din cele 12 familii regale,atunci sunt necesari minim 2 gardieni.Aşa se va întâmpla şi în cazul Lissei,iar printre viitorii ei gardieni speră să se afle şi Rose.Ele trebuie să cadă împreună,pentru că sunt cele mai bune prietene şi au o legătură nemaiîntâlnită.Unii cred că e vorba doar de legătura bff,dar ei nu au habar că cele două au cu adevărat o legătură psihică,Rose fiind capabilă să-i simtă Lissei orice emoţie,orice sentiment,uneori putând chiar să intre în mintea acesteia şi să vadă ceea ce i se întâmplă.

I-am simţit teama înainte de a-i auzi ţipele.

Cele două fug departe de Academie şi de tot ceea ce ţine de ea şi încearcă să ducă o viaţă normală de adolescente continuându-şi studiile la un liceu normal.Dar asta clar nu avea să se întâmple prea mult timp,astfel încât în curând cele două sunt aduse înapoi la Academie,la bârfele şi la intrigile uzuale.Desigur că Rose a fost pedepsită:arest la domiciliu şi antrenamente în plus cu unul din viitorii gardieni ai Lissei,Dimitri,un tânăr dhampir arătos,de 24 de ani,de care - în mod inconştient - Rose ajunge să se îndrăgostească,asemeni lui de ea.

Gardieni novici - dhampiri ca mine - şi moroi stăteau împreună,mâncând şi discutând,cu feţele aprinse din pricina cine ştie cărei bârfe care se afla în atenţia Academiei.

Dar legătura anormală dintre cele două nu era singurul secret pe care erau nevoite să-l ţină.În curând cele două aveau să afle de ce este cu adevărat capabila Lissa,prinţesa inocentă şi neajutorată.Iar pe lângă noile rivalităţi si răutăţi de la Academie pe care trebuiau să le înfrunte,cele două prietene mai aveau de dat piept şi iubirii,pericolului,cursurilor vampireşti şi nu în cele din urmă bârfelor răutăcioase.

Oh.Uitasem cât de lungă era ziua şcolară a Academiei.
...Dacă aveam să rămân aici pentru un timp,n-aveam de gând să-mi fie frică de ei.Lissa şi cu mine fusesem respectate în această şcoală şi era timpul să le reamintesc tuturor asta.

Prima parte m-a convins în totalitate că merită şi a doua să fie citită.Sper ca restul volumelor să fie la fel de captivante!Însă,dacă ar fi să-i dau o notă de la 0-10,nu i-aş da chiar 10 pentru că sincer nu merită!De ce?Datorită celor două personaje.Ştiu că sună ciudat,că mă leg tocmai de personajele principale,Rose şi Lissa,însă fiecare are câteva ceva care mă enervează la culme!Rose,uneori îmi dă impresia că e cam...hmm,uşuratică,cu toate că încă e virgină,ajunge prea des în braţele moroilor,de asta şi ajunge să fie numită târfă pentru sânge (fată dhampir care în timpul actului sexual îl lasă pe moroi să-i sugă sângele).Uneori mi se pare cam prea mândră de pieptul ei mai generos în comparaţie cu cel al fetelor moroi.Rose,fiind jumătate om,ea moşteneşte anumite aspecte omeneşti.Mda,categoric Rose nu e nici cel mai bun exemplu de persoană modestă.Dar în rest îmi place devotamentul de care dă dovadă,curajul şi atitudinea care impune respect.Despre Lissa ce pot spune?Uneori îmi pare cam prea neajutorată,iar alteori o face degeaba pe-a dura.Dar aceste defecte ale celor două personaje dispar spre încheierea cărţii.
Sincer,în rest cartea e perfect ok,aştept cu nerăbdare să citesc şi următorul volum!

Nota mea: 4,5/5

vineri, 14 septembrie 2012

What I feel about fall...

I know,I know,titlul nu e tocmai cel mai inspirat,dar nu ştiu care altul aş fi putut să-l pun.Ceea ce simt eu despre toamnă...Da...Imi place şi nu în acelaşi timp.E cel mai controversat anotimp pentru mine,îmi stârneşte o groză de sentimente contradictorii.
Ador culorile specifice ei.Contrastele de maro,vişiniu,roşu şi portocaliu sunt ameţitor de plăcute.Iar covorul format numai din frunzele căzute ale copacilor parcă este scos din basme.
Dar mă enervează toamna cu temperaturile ei în scădere,care mai devreme sau mai târziu prevestesc sosirea iernii.Nu îmi place să port haine groase,dar sunt nevoită.Şi cum să uit de începerea şcolii,care nu prea-mi place din diferite motive.Şi totuşi iubesc toamna pentru peisajul halloween-ic (nici măcar nu ştiu dacă există acest cuvânt),cu ciori care se învârt în cercuri pe bolta cerească,cu decorul sumbru si spooky şi liniştea pătrunzătoare de pe străzi.Îmi place felul în care soarele se "prăbuşeşte" melancolic peste întreg învelişul pământesc.Şi mai mult de atât,iubesc să dorm într-o zi ploioasă de toamnă.Întotdeauna mi-a plăcut să dorm atunci când plouă,dar toamna,senzaţia aceea de linişte sufletească şi trupească se intensifică înmiit.Numai când aud picăturile firave ce se zdrobesc de tablă,furnicături trec prin tot corpul şi fiinţa mea şi mă fac să mă cuibăresc şi mai adânc cu capul în perna mea moale şi pompoasă şi să strâng la braţe pătura care-mi oferă căldură.Dar îmi place doar să dorm atunci când plouă.Să fac altceva nu,înafară de a citi o carte - dar nu orice carte,ci una care să se potrivească,de a viziona un film,dar nu de acţiune,ceva horror,fantasy,aventură,dramă.

”Cicada” fan art

Din lipsă de ocupaţie m-am hotărât să fac niste Cicada fan art-uri. Cicada e o carte scrisă de Belle Whittington și pe care aș vrea să o văd publicată și la noi. E chiar o campanie în sensul ăsta, campanie organizată de blogul Fantasy Books. 





Am încercat cu disperare să fac şi nişte gif-uri, dar am reuşit? Nu! Doh, nu ştiu de ce. Am încercat să mă inspir dintr-un video de pe youtube, dar programul respectivului nu era la fel ca al meu. Probabil eu am altă versiune. În fine, eu și tehnologia nu ne prea înțelegem.

miercuri, 12 septembrie 2012

Noutăţi în bibliotecă #1

Da,da,daaaa!Da,aşa e,mi-am luat Academia Vampirilor cu revista Bravo!Am citit multe păreri bune despre această carte,iar titlul de Bestseller New York Times a umplut paharul!Happy happy happy!Ştiu că mă bucur mai mult decât ar trebui - cred - dar,rareori - chiar rareori - îmi iau cărţi!De când mi-am luat Firma de John Grisham - acum aproximativ 5-6 luni -,care a fost,de asemenea, şi prima carte cumpărată - după cum v-am mai spus - şi pe care am citit-o instantaneu. Desigur că mama şi-a exprimat nemulţumirea despre tema cărţii,că nu mă ajută cu nimic,tata,pot spune că era...neutru,iar sora mea era chiar fericită pentru mine!Again,happy happy happy!Debea aştept să o citesc,nu mai am răbdare,deci,cred că voi închide în curând pc-ul,imediat după ce termin de citit postările blogurilor pe care le urmăresc!Ah,dar mai am şi alte treburi,site-uri şi alte prostii de care m-am agăţat în momente de plictiseală supremă!Prin urmare,suspansul şi curiozitatea mă vor bântui la noapte.
P.S. Scuze pentru "claritatea" pozei.

marți, 11 septembrie 2012

"Firma" de John Grisham - Recenzie

Cartea aceasta mi-am cumpărat-o acum 5-6 luni.Am citit-o imediat,doar că pe atunci nu aveam un blog unde să scriu despre ea.Ei bine,pentru că - la fel cum am mai precizat - vreau să devin avocat (sau procuror),Firma a fost şi este cartea ideală pentru mine.Nu numai că are ca protagonist un avocat abia ieşit de pe băncile facultăţii,dar are şi acţiune multă,intrigă,suspans. Pur şi simplu e imposibil să nu-ţi stârnească interesul în proporţie de cel puţin 89%!

Mitchell Y. McDeere,un tip inteligent,ambiţios şi arătos,absolvent la Harvard în domeniul taxelor,este nevoit să ia o decizie: să accepte oferta celor din New York care îi oferă şaptezeci şi şase de mii de dolari,a celor din Chicago care îi oferă şaizeci şi opt de mii de dolari...sau celor din Memphis care îi oferă nici mai mult nici mai puţin de optzeci de mii (în primul an) plus primele.

...Optzeci şi cinci de mii plus primele în al doilea an.Un credit ipotecar cu dobândă mică,să-ţi poţi cumpăra  o casă.Două legitimaţii de membru pentru Country Club.Un BMW nou,culoarea la alegere,evident...

Voi dacă aţi fi în locul lui ce aţi alege?Mitchell era flămând,flămând după confort şi bogăţie,iar Firma ştia asta,ei ştiau totul.Desigur că a ales oferta Firmei din Memphis,a ales-o numai auzind suma ce i se oferea,sumă pe care i-o împărtăşi dragei lui soţii Abby cu mult entuziasm.Dar el nu ştia că e prea frumos ca să fie adevărat,nu ştia că avea să-i fie urmărită orice mişcare,orice cuvânt avea să-i fie ascultat,nici măcar în dormitor nu era scutit de camere şi microfoane,pentru că Firma nu ştia ce înseamnă intimitate,ei trebuiau să ştie totul,trebuiau să se asigure că Mitch nu bănuieşte nimic.

- Îl ascultăm douăş'patru din douăş'patru...
 
Şi totul e numai miere până Mitch este contactat în secret de Tarrance,un agent de la FBI,care îi explică adevărata faţă a Firmei.

Am venit doar să te cunosc şi să te avertizez.

Dar oare ce ar putea fi în neregulă la o micuţă firmă din Memphis,specializată 80% în domeniul taxelor,care nu a angajat niciodată negri,care nu solicită niciodată cereri de angajare,care nu a angajat niciodată avocaţi necăsătoriţi şi care e împotriva divorţului?
Acum, totul e în mâinile lui Mitch...
Nu am citit niciodată o carte cu mai mult interes ca aceasta.E fabuloasă!Nu e complicată,poate fi înţeleasă cu uşurinţă dacă îţi dai cu adevărat interesul.Plus că ne arată o realitate a avocaturii,o realitate cruntă ce-i drept.
Am citit-o pe nerăsuflate!Mă bucur atât de mult că am văzut reclama de pe AXN despre noul serial numit Firma.Da,de acolo mi-a venit strălucita idee să cumpăr cartea.Când am auzit că e vorba despre un avocat nu am mai aşteptat nimic altceva.Dar m-am înşelat,serialul este continuarea cărţii.De când mi-am luat cartea ,am aflat că printre producătorii executivi ai serialului se află însuşi John Grisham.Încă o veste bombă pe care am aflat-o e aceea că s-a făcut şi un film în '93!Da,desigur că l-am văzut,şi da, mi-a plăcut enorm,dar nu la fel de mult precum cartea,după cum era de aşteptat.

                                          
Cu această carte John Grisham m-a convins să-i citesc şi restul cărţilor.Sper să întâlnesc aceleaşi personaje bine conturate şi caracterizate în mare parte prin limbaj şi comportament,acelaşi suspans continuu şi acelaşi mod fantastic de a nara.

Nota mea: 5/5

duminică, 9 septembrie 2012

Who am I?

Uneori am impresia că nu ştiu cine sunt cu adevărat,că nu pot avea încredere în propria-mi persoană.Mă simt ca un străin faţă de mine însămi,nu ştiu ce pot şi ce vreau.Sunt atât de schimbătoare că am devenit suspicioasă şi indecisă,nesigură şi problematică.Deci cine sunt eu?Sunt fata prietenoasă şi zâmbăreaţă căreia îi place să socializeze,să trăiască viaţa din plin,sau fata serioasă,mai matură decât sora ei,care se limitează numai la...supravieţuire?Sunt o credincioasă,supusă lui Dumnezeu şi tuturor sfinţilor,care se roagă şi Îi mulţumeşte pentru propria-i viaţă,sau o antihristă,care Îl consideră pe Dumnezeu mândru,plin de Sine,care nu vrea să plece capul în faţa Lui,care s-a săturat de slăvile ce I se aduc?Şi cine sunt eu cu adevărat?Sunt,oare,un copil care-şi iubeşte părinţii şi familia,care vrea să-şi dedice timpul bunăstării lor,sau unul care este dezgustat de orice spun şi fac aceştia,de toate explicaţiile inutile,de creierele lor demodate,de mentalităţile lor învechite?Vreau eu să devin un mare avocat în domeniul criminalistic,să-mi fac rudele mândre,să fac dreptate cum nimeni altcineva nu a făcut vreodată,sau vreau să-mi petrec tot restul vieţii ataşată de un fotoliu confortabil,cu televizorul mergând non-stop,cu măsuţa din dreapta plină cu mâncare fast food şi mulţumindu-mă doar cu atât?Am eu vreun destin măreţ de îndeplinit sau voi avea aceeaşi soartă ca restul?Sunt eu o persoană bună,sufletistă,care e gata oricând să-ţi dea o mână de ajutor sau sunt o persoană egoistă,sălbatică,care consideră viaţa o luptă de supravieţuire,care se gândeşte că mai bine are ea stomacul plin şi alţii rabdă de foame,decât să împartă chiar şi o firimitură?Sunt o persoană căreia îi place să fie în centrul atenţiei,ca toţi ochii să fie pe ea,să strălucească în umbra geloziei celorlalţi,sau mă mulţumesc cu modesta mea viaţă de persoană anonimă în infinitul Univers?Merit eu oare să am prieteni adevăraţi?Pentru că nu am,poate nu-i merit.Sau,poate că da,doar că încă nu a sosit momentul...Deci cine sunt eu?Care e scopul meu până la urmă?Am eu vreun scop?...Pot să am încredere deplină în mine? 

                                                                                                       
                  

joi, 6 septembrie 2012

Susţin apariţia cărţii Cicada în România!


Susţin apariţia cărţii "Cicada" în România!

Descrierea cartii în:

Engleză: Summertime for Blair Reynolds and her friends had always been carefree and fun… until the summer they happened upon something that was not human. As they band together in a fight for their lives, Blair’s true love becomes something more than human. Something unnatural. And their survival depends entirely upon their ability to keep a secret.

Română: Perioada verii pentru Blair Reynolds şi prietenii ei mereu a fost una fără griji şi plină de distracţii…. asta până când în vara în care s-a întâmplat ceva ciudat, ceva neomenesc. Ei se aliaza pentru a lupta pentru vieţile lor. Adevărata iubire a lui Blair devine ceva mai mult decat umană, ceva nenatural. Supravieţuirea lor depinde în totalitate de abilitatea lor de a ţine un secret.

Banner-ul campaniei


Păreri din străinătate:


 "A fost ca o împrospătare să nu mai citesc despre vârcolaci, vampiri şi creaturi asemănătoare. Cartea asta te introduce într-un element sci-fi cu extratereştrii. " 
- Alexia Purdy (autoare)

" În carte sunt elemente ca: puteri secrete, vise prevestitoare, puterea unor gemeni, dor şi amărăciune, problemele înaintării în vârstă,  secretele agenţiilor din guvern şi, preferata mea, faptul că băiatul-tocilar este descris cu atâta graţie şi realism şi este primit în grupul prietenilor fără să fie ridicularizat pentru inteligenţa lui." 
- Nicole Storey (autoare)

"Adevărul este că nu am mai citit niciodată o carte cu extratereştrii şi înainte, pentru o perioadă, nu eram foarte sigură ce simţeam în legătură cu această carte, însă Belle a făcut o treabă foarte bună menţinându-mă interesată. În special cu romantismul dintre Blair şi Everett!"
- Paige Bradish

Trailer-ul oficial al cărţii




Cast-ul ales de autoare:


Creatorul campaniei: Blogul Fantasy Books

Un mic fan art facut de mine:


Susţine şi tu apariţia cărţii "Cicada" în România!

marți, 4 septembrie 2012

"Martin Eden" de Jack London - Recenzie

Fiind pur şi simplu disperată şi în pană de cărţi m-am decis să-mi inspectez biblioteca plină de cărţi vechi şi plictisitoare.După ce am petrecut ceva timp uitându-mă şi gândindu-mă cu ce carte să-mi pierd timpul,am pus mâna pe o carte groasă numită Martin Eden de Jack London.Nici acum nu ştiu de ce am ales-o,poate din cauza grosimii pe care am considerat-o o provocare,sau poate datorită coperţii,dar nu regret deloc alegerea facută.
Recunosc,începutul nu-mi părea prea promiţător,de fapt deloc promiţător,astfel încât după primele 20 de pagini am lăsat-o baltă.Din câte citisem,Martin Eden nu era altceva decât un roman tipic de dragoste.Dar,pentru că mie nu-mi stă în fire să nu termin o carte începută,am reluat lectura după câteva zile.
Martin Eden,un marinar de 20 de ani cu o gramatică deplorabilă,pătrunde într-un mediu nemaiîntâlnit de el până acum,un mediu populat de oameni inteligenţi,citiţi şi cu minţi agere.Acolo o întâlneşte şi pe Ruth - fiica stimatului domn şi stimatei doamne Morse şi sora lui Arthur şi Norman - de care se îndrăgosteşte pe loc.

-Ce cicatrice ai pe gît,domnule Eden,spune fata.Cum s-a întîmplat?Sînt sigură că a fost o aventură grozavă.
-Un mexican a dat cu cuţitul,domnişoară,răspunse el.(...)O încăierare...După ce i-am smuls cuţitul din mînă,a-ncercat să-mi muşte nasu'.

Din acel moment Ruth Morse a însemnat totul pentru el,era în stare de orice pentru ea.Atât de mult o iubea şi o doreaîncât totul timpul şi-l rezervă studiului,cărţilor,gramaticii,sperând că astfel va ajunge să fie demn de mâna acesteia.

O iubea atît de mult,atît de înspăimîntător de mult şi cu atîta deznădejde.

Dar se pare că Martin nu o iubea numai pe Ruth,el iubea şi cărţile,încă din prima călatorie în lumea acestora el a devenit sclavul lor.Iar odată cu această noua iubire s-a născut şi plăcerea de a scrie,o plăcere de care nu se putea descotorosi,care îi mânca ore întregi,ajungând sărac lipit pământului.Însă dorinţa era prea mare,dorinţa de a deveni un scriitor celebru demn de Ruth nu-l părăsi nici când află că ea are aceleaşi sentimente,nici când tatăl ei i-a oferit de lucru pentru a duce un trai decent.El era fidel dragostei,era supusul ei.Dar nu ştia în ce se transforma.Şi cu toate că succesul a venit - succesul unui mare scriitor demn de iubirea lui Ruth - era deja prea târziu,realitatea era prea dură pentru Martin.

Asta era viaţa,senzaţia aceea oribilă,de sufocare era cea din urmă împunsătură a vieţii;era ultima lovitură pe care viaţa mai putea să i-o dea.

Nu regret că am ajuns la ultima pagină a cărţii,nu regret niciun minut pierdut citind acestă carte.Citiţi-o şi veţi vedea ce întorsătură ia întreaga acţiune şi marea cantitate de realism aflată în aceste rânduri.

Nota mea: 4,5/5 (Goodreads - 4)

luni, 3 septembrie 2012

Back from journey

Iată că scurta mea călătorie a luat sfârşit ,din păcate...Clipele petrecute la Vatra Dornei au fost pur şi simplu perfecte..Totul a început sâmbătă dimineaţa - şi prin dimineaţă mă refer la ora 6:30,awful i know - când dragul meu tătic a început să cânte precum un cocoş răguşit.Mi-am ridicat corpul greu din pat şi mi-am început rutina de dimineaţă ,mânată de la spate de sora mea.În scurt timp toţi eram pregătiţi de plecare.Drumul a fost unul obositor,doar ore lungi de privit pe geam.Dar,am fost salvată de muzica de pe telefonul meu bătrân de jumătate de an.Când am ajuns în Vatra Dornei,primul lucru pe care l-am spus a fost :"Mă aşteptam sa dârdâi de frig.",dar spre bucuria mea a fost cald,aproape la fel de cald ca în oraşul meu,perfect...După ce am încercat la două hoteluri şi am văzut că toate camerele erau ocupate în totalitate de  bătrâni ,ne-am cazat la o pensiune din apropiere.Restul zilei am petrecut-o mâncând pizza,îngheţată,plimbându-mă prin parc,bucurându-mă la aflarea veştii că începem şcoala pe 17 septembrie,nu pe 10,şi nu în cele din urmă făcând poze.Seara,m-am uitat la un film,care apropo,a fost terrible .Făcându-mi somnul de frumuseţe,în jurul orei 1-2 noaptea,m-am trezit brusc la auzul unei voci răguşite,afone ce venea de afară.Un beţiv,sau un drogat,cânta de zori despre iubire şi viaţa lui,tristă din câte am înţeles.În cele din urmă s-a îndepărtat şi am putut să adorm la loc.Şi iată-ne porniţi iarăşi la drum,ne-am luat la revedere de la frumosul oraş,şi am plecat către lacul Colibiţa,un colţ de paradis în opinia mea.Niciun loc nu m-a surprins m-ai plăcut decât acest lac,în jurul căruia se aflau turişti veniţi cu rulotele,corturile sau cazaţi la pensiunea Fisherman's ,care de asemenea m-a lăsat cu gura căscată.Nu am zăbovit prea mult,astfel încât am plecat catre casă,trecând prin multe oraşe precum Bistriţa,un oraş magnific şi plin de contraste,Târgu Mureş şi Harghita.
Cu toate că excursia mea a durat puţin,m-am distrat din plin şi m-am simţit foarte liniştită,de parcă eram condusă de o euforie neaşteptată.
M-am gândit să împărtăşesc cu voi câteva din pozele făcute: