luni, 31 august 2015

”Burse de călătorie” de Jules Verne - Recenzie

Titlul originalBourses de voyage
AutorJules Verne
Editura: Adevărul Holding
Traducere: Nicolae Constantinescu
Anul apariției: 2010
Număr de pagini: 340 (are și imagini)

Burse de călătorie de Jules Verne urmărește povestea a nouă elevi ai colegiului englez ”Antilian School” (colegiu internațional foarte apreciat, destinat elevilor originari din Antile) care pornesc într-o călătorie către insulele lor natale. Acest lucru este datorat burselor oferite de o anumită doamnă Kethlen Seymour - ”o antileză bogată de origine engleză... care locuia în Barbados, [pe atunci] una dintre coloniile britanice ale arhipelagului”. În această aventură ei sunt însoțiți de administratorul școlii, domnul Horatio Patterson, un ”latinist convins”. 

Însă povestea nu e atât de simplă! Spun aceasta pentru că, înainte ca cei nouă tineri și însoțitorul lor să se îmbarce la bord, echipajul corabiei ”Alert” este ucis de o bandă de pirați proaspăt evadați din închisoare, care îl are în frunte pe Harry Markel. Pirații își propun să plece înainte de îmbarcarea și plecarea bursierilor (anunțată în ziar), însă din lipsa de vânt nu pot pleca în acea noapte. Așa se face că ziua următoare ei se dau drept echipajul vasului ”Alert”, având în plan să scape de pasageri în cursul nopții respective. Planul se schimbă, totuși, deoarece, din întâmplare, pirații aud de primele (în valoare de 700 de lire) pe care bursierii și domnul Patterson le vor primi de la doamna Seymour când o vor întâlni pe insula Barbados, ultima escală înainte de înapoierea în Marea Britanie. Astfel, răufăcătorii decid să scape de pasageri abia după ce aceștia vor fi primit banii.

Până la descoperirea adevărului, tinerii și administratorul se simt grozav, își vizitează insulele (Saint-Thomas, Saint-Croix, Saint-Martin, Saint-Barthelemy, Antigua, Guadelupa, Dominica, Martinica, Santa Lucia, Barbados) și trăiesc momente de neuitat, dar odată încheiat sejurul, adevărul iese la suprafață, iar ce urmează să se întâmple rămâne să descoperiți voi. Vă mai spun doar că apare un personaj care va cântări foarte mult în ceea ce privește evoluția acțiunii și soarta personajelor celorlalte.

Burse de călătorie e prima carte scrisă de Verne pe care să o citesc. Regret că nu i-am acordat atenția cuvenită acestui autor până acum. Narațiunea e minunată - bogată, descriptivă, cu răsturnări de situație și personaje bine prezentate, variate și memorabile. Un astfel de personaj este domnul Horatio. Am găsit tare interesantă pasiunea lui pentru filologia latină și tare amuzantă expansivitatea vocabularului său și a politeții sale. Contrar așteptărilor mele, domnul Patterson s-a dovedit a fi cel mai distractiv personaj din carte, cred eu. Vreau să îl menționez și pe Harry Markel, prototipul piratului abil, cu sânge rece, care știe ce face și se pricepe să mascheze bine o minciună. Cu toate acestea, am apreciat devotamentul și grija pe care le are față de camarazii lui. Cât despre cei nouă elevi, iată o scurtă prezentare a fiecăruia: Louis Clodion e un francez născut în Guadelupa, respectuos și serios, din câte mi s-a părut mie; Roger Hinsdale e englezul mândru tipic, născut în Santa Lucia; Axel Wickborn e danez, născut în Saint-Croix; Albertus Leuwen e olandezul, născut în Saint-Martin, cel mai așezat dintre toți bursierii, în opinia mea; John Howard, tot englez, din Dominica; Magnus Anders, suedezul, născut la Saint-Barthelemy, care, săracul, este un ghinionist, căci în momentul în care ”Alert” ajunge pe insula sa de baștină, descoperă că Suedia tocmai a cedat-o Franței; Niels Harboe e tot danez, din Saint-Thomas; Hubert Perkins, englez, din Antigua; în sfârșit, Tony Renault, francez, din Martinica, de un entuziasm simpatic și chiar molipsitor (probabil specific celor 17 ani ai săi). Toți sunt plăcuți într-un fel sau altul și mă bucur că apucă să se simtă bine înainte de a afla planul îngrozitor al piraților.


Dacă este un lucru care m-a deranjat la această carte, atunci el este, fără nicio îndoială, reprezentat de detaliile geografice și demografice legate de insulele vizitate de călători. Chiar nu le-am găsit rostul și mi-au îngreunat lecturarea, mai ales că aceste detalii sunt plasate, în principal, la început de capitol. Respect faptul că am primit informații istorice, dar câți kilometri are (avea la acea vreme) fiecare insulă chiar nu mi se pare relevant... Cine știe totuși, poate cândva îmi vor prinde bine astfel de date. 

Burse de călătorie este, una peste alta, o lectură care mi-a plăcut datorită atmosferei pe care o creează și în care te ”scufunzi” cu ușurință. La bătrânețe sigur am să le citesc nepoților cartea aceasta pentru că e o lecție de istorie și, îndeosebi, o poveste care abordează teme moralizatoare simple, dar care nu își vor pierde vreodată valabilitatea. 

Nota mea: 4,5 / 5 (Goodreads - 4)

2 comentarii:

  1. are niște aventuri de milioane Verne.. îți recomand Un bilet de loterie, 20.000 leghe sub mări, Insula cu elice, Copii căpitanului Grant... a fost autorul copilăriei mele...cărțile sale sunt foarte captivante :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru recomandare, Nicoleta! :-D
      Și mersi pentru vizită!

      Ștergere

Thank you for reading my post and for leaving me your thoughts. Warm hugs!